Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a clarificat faptul că defăimarea și bârfa este interzisă și presupune să vorbești despre un musulman care este absent într-un mod care l-ar nemulțumi pe acesta, chiar dacă tu menționezi trăsături reale despre caracterul sau înfățișarea sa, cum ar fi, spre exemplu, să spui despre cineva că este chior sau că este înșelător, mincinos sau oricare altă trăsătură blamabilă, chiar dacă el le deține cu adevărat. Dacă el nu deține acea trăsătura, atunci fapta ta este mai rea decât defăimarea și bârfa și este o formă de calomnie, presupunând a inventa lucruri reprobabile despre cineva.

• Hadisul indică metoda excelentă folosită de Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) pentru a-i învăța pe Companionii săi și anume, a aduce în discuție anumite chestiuni prin intermediul întrebărilor.
• Acesta demonstrează manierele Companionilor față de Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), atunci când ei au spus: „Allah și Mesagerul Său știu cel mai bine."
• Cel căruia i se pune o întrebare la care nu știe să răspundă, ar trebui să spună: „Allah știe cel mai bine."
• Legea Islamică Șariah protejează societatea prin conservarea drepturilor membrilor săi și a fraternității între aceștia.
• Bârfa și defăimarea sunt interzise, cu excepția anumitor situații, în care sunt folosite pentru a servi unui scop nobil, precum respingerea asupririi, atunci când persoana care este asuprită și nedreptățită se adresează unei persoane competente pentru a își recăpăta drepturile și în acest caz spune: „Cutare m-a nedreptățit și mi-a făcut asta și asta." Un alt caz poate fi atunci când cineva cere sfatul celorlalți cu privire la anumite persoane în vederea căsătoriei, parteneriatului, vecinătății etc.