Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a informat despre 'Abdullah ibn Jud‘an, unul dintre căpeteniile tribului Qurayș înainte de Islam; Printre faptele sale bune se includea și faptul că obișnuia să mențină legăturile de rudenie, să hrănească săracii și să întreprindă și alte acte nobile recomandate în Islam. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a subliniat că aceste fapte nu îi vor aduce niciun beneficiu în Viața de Apoi din cauza necredinței sale în Allah și a faptului că niciodată nu a spus: „O, Domnul meu, iartă-mi păcatele în Ziua Judecății."

• Hadisul subliniază meritele credinței și faptul că aceasta este o condiție absolut necesară pentru acceptarea faptelor bune săvârșite de oameni.
• El arată impactul negativ al necredinței și faptul că ea face ca faptele bune să fie lipsite de valoare.
• Faptele bune ale necredincioșilor nu le vor putea fi de niciun folos în Viața de Apoi din cauza lipsei lor de credință în Allah și Ziua de Apoi.
• Faptele bune ale unui necredincios vor fi înregistrate pentru el dacă adoptă Islamul, și va fi recompensat pentru ele.