Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el) a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), a spus, relatând despre Allah, Atotputernicul: «Un om a săvârșit un păcat și a spus: „O, Allah, iartă-mi păcatul”, iar Allah Preaslăvitul și Preaînaltul a spus: „Robul meu a comis un păcat, apoi și-a dat seama că are un Domn care iartă păcatele, dar și pedepsește pentru păcate.” Apoi, el a păcătuit din nou și a spus: „Doamne, iartă-mi păcatul!”, iar Allah Preaslăvitul și Preaînaltul a spus: „Robul meu a comis un păcat și apoi și-a dat seama că are un Domn care iartă păcatele, dar și pedepsește pentru păcate.” Apoi din nou a păcătuit și a spus: „Doamne, iartă-mi păcatul!”, iar Allah Preaslăvitul și Preaînaltul a spus: „Robul meu a comis un păcat și apoi și-a dat seama că are un Domn care iartă păcatele, dar și pedepsește pentru păcate. Fă ceea ce voiești, pentru că eu oricum te-am iertat.”»
Sahih/Authentic. - Al-Bukhari and Muslim

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a relatat despre Domnul său că, dacă un om comite un păcat și apoi spune „O, Allah, iartă-mi păcatul!”, Allah Preaînaltul spune: „Robul meu a comis un păcat și apoi și-a dat seama că are un Domn care iartă păcatele, îl acoperă și îl iartă, dar și pedepsește pentru păcate, așă că Eu l-am iertat pe el.” Apoi, omul comite din nou un păcat și apoi spune „O, Allah, iartă-mi păcatul!”, Allah Preaînaltul spune: „Robul meu a comis un păcat și apoi și-a dat seama că are un Domn care iartă păcatele, îl acoperă și îl iartă, dar și pedepsește pentru păcate, așa că Eu l-am iertat pe robul Meu.” Apoi, din nou omul păcătuiește și spune „O, Allah, iartă-mi păcatul!”, și Allah Preaînaltul spune: „Robul meu a comis un păcat și apoi și-a dat seama că are un Domn care iartă păcatele, îl acoperă și îl iartă, dar și pedepsește pentru păcate, așa că Eu l-am iertat pe robul Meu. Lasă-l pe el să facă ceea ce el voiește, atâta timp cât de fiecare dată când comite un păcat, renunță la el, regretă și este hotărât să nu se mai întoarcă la el, însă sinele lui care îl îndeamnă la a face rău îl învinge și cade din nou în păcat. Așadar, atâta vreme cât el se comportă astfel, păcătuind și apoi căindu-se, Eu îl voi ierta. Cu adevărat, căința șterge ceea ce este mai înainte de aceasta.

  1. Hadisul evidențiază vastitatea Milei arătate de către Allah față de robii Săi și că, indiferent cât de des o persoană comite păcate, dacă se căiește și se întoarce la Allah cerându-și iertare, El îi acceptă căința.
  2. Cel care, cu adevărat, crede în Allah Preaînaltul speră la iertarea Domnului său și se teme de pedeapsa Sa, așa că se grăbește să se căiască, dacă păcătuiește, și nu stăruie în păcat.
  3. Condițiile unei căințe corecte și acceptate sunt: renunțarea la păcat, regretarea comiterii lui și hotărârea de a nu se mai întoarce la acesta. Dacă omul se căiește pentru o nedreptate săvârșită împotriva altor oameni, afectându-le proprietatea, onoarea sau viața, se mai adaugă și o a patra condiție și anume: a cere iertarea persoanei nedreptățite sau a îi restitui dreptul care i-a fost lezat.
  4. Hadisul evidențiază importanța cunoașterii lui Allah, întrucât aceasta îl face pe om conștient de chestiuni legate de religia sa și astfel se căiește de fiecare dată când comite un păcat, fără a dispera și fără a persista în păcate.

done