Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ne înștiințează că lui Allah Preaslăvitul și Preaînaltul nu îi sunt plăcuți oamenii care au însușirea de a fi întotdeauna puși pe ceartă, care refuză să accepte adevărul și să se supună lui, încercând să îl revoce prin argumentele lor personale sau care argumentează în chestiuni care sunt corecte și drepte, dar fac aceasta fără moderație sau fără știință.

• Cererea unei persoane vătămate de a i se acorda ceea ce i cuvine de drept, urmând calea trasată de Legea Islamică, nu intră sub incidența disputelor considerate reprobabile.
• Disputa și argumentarea fără temei se numără printre comportamentele verbale negative, care duc la dezbinare și discordie printre musulmani.
• Argumentarea se poate manifesta într-o modalitatea pozitivă, dacă se realizează în virtutea unei cauze drepte și în maniera adecvată. Totodată, ea poate fi condamnabilă și negativă, dacă are ca scop reprimarea adevărului și întărirea a ceea ce este nedrept și rău sau dacă s-a produs fără a avea la bază nicio probă sau evidență pertinentă.