Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să preamărească Unicitatea lui Allah după ce rostea taslim-ul (formula „As-salam aleykum”) la finalul fiecărei Rugăciuni obligatorii, prin acest măreț dhikr (pomenire a lui Allah), care înseamnă: „La ilaha illa Allah”: adică nu există alt dumnezeu adorat întru dreptate în afară de Allah. „Uahdahu la șarika lahu”, adică El nu are pe nimeni asociat în Divinitatea și Suveranitatea Sa și nici în privința Numelor și Atributelor Sale. „Lahu al-mulk” - adică El deține Stăpânirea completă, în deplinătatea și vastitatea ei, Stăpânirea Cerurilor și a Pământului și a ceea ce se află între ele. „Ua laHu al-hamd” - adică, perfecțiunea absolută îi aparține numai Lui, și El este Cel Prealăudat pentru perfecțiunea Sa, cu iubire și elogiere în orice împrejurare, la bine și la rău. „Ua Hua ala kulli șai'in Qadir”- Puterea Sa este deplină și perfectă din toate punctele de vedere și nimic nu I se poate opune și nimic nu Îl poate opri. „La haula ua la quuata illa billah” - adică nu poate exista nicio schimbare de la o situație la alta, și nici de la neascultare față de Allah la ascultare și supunerea față de El, și nicio putere nu există decât prin Allah; El este Cel care oferă ajutor și El este Cel pe care trebuie să ne bazăm. „La ilaha illa Allah ua la na'abudu 'illa 'iahu” - este o confirmare a sensului Unicității lui Allah prin negarea politeismului, și a faptului că nimeni altcineva nu este demn de a fi adorat în afară de El. „Lahu an-ni'amatu ua laHu al-fadl” - El este Cel care creează binecuvântările și le deține, și le acordă, ca o favoare din partea Lui, aceluia căruia El voiește dintre robii Săi.” „Ua lahu thana'u al-hasan” - pentru Natura Sa, pentru Atributele și Acțiunile Sale, pentru harul Său și pentru tot și toate, în orice împrejurare. „La ilaha illa Allah mukhlisina laHu ad-din” - adică noi Îi suntem supuși mărturisind Unicitatea Sa sincer și cu devoțiune, fără a căuta afișarea în fața oamenilor și o bună reputație prin adorarea lui Allah. „Ua lau kariha al-kafirun” - adică noi suntem fermi în credința noastră în Unicitatea lui Allah și în supunere față de El, chiar și dacă necredincioșilor nu le este plăcut acest lucru.

• Este recomandat să se mențină acest dhikr după fiecare Rugăciune obligatorie.
• Un musulman trebuie să fie mândru de religia sa și să dea curs ritualurilor specifice acesteia, chiar dacă acesta nu este un lucru plăcut pentru necredincioși.
• Când într-un hadis se menționează „după Rugăciune”, dacă este vorba de dhikr (pomenirea lui Allah) este indicat ca acesta să fie îndeplinit după rostirea formulei „assalamu aleykum” la sfârșitul Rugăciunii; iar dacă este vorba despre du'a (rugă), aceasta se realizează înainte de a rosti formula „as-salamu aleykum” de la sfârșitul Rugăciunii.