Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ne înștiințează că dacă o persoană spune și mărturisește că „nu există niciun alt dumnezeu în afară de Allah" - ceea ce înseamnă că nimeni nu este cu adevărat demn de a fi adorat în afara lui Allah - și nu crede în nimic din ceea ce este adorat în afară de Allah, și se dezice de toate celelalte religii în afara de Islam, proprietatea și sângele său devin inviolabile pentru musulmani. Noi nu putem judeca decât conform faptelor sale vizibile, evidente. Prin urmare, proprietatea sa nu poate fi luată, și nici sângele său vărsat, decât dacă comite o crimă sau o infracțiune care implică o astfel de pedeapsă conform legilor islamice. Iar Allah este cel care va lua în grija Sa judecarea acestuia în Ziua Judecății - dacă el a fost sincer îl va răsplăti, iar dacă a fost ipocrit îl va pedepsi.

• Rostirea formulei „La ilaha illa Allah” (Nu există altă divinitate demnă de a fi adorată în afară de Allah) și exprimarea necredinței față de orice este adorat în afară de Allah este o condiție a intrării în Islam.
• Sensul formulei „La ilaha illa Allah” (Nu există altă divinitate demnă de a fi adorată în afară de Allah) este acela al exprimării necredinței față de orice este adorat în afară de Allah, precum idolii, mormintele etc și îndreptarea și dedicarea adorării numai lui Allah Unicul, Preaslăvitul.
• Oricine manifestă credința în Tauhid (monoteism) și se conformează prescripțiilor acestuia trebui să fie cruțat de orice rău până când exprimă ceva contrar lui.
• Proprietatea, sângele și onoarea unui musulman sunt inviolabile, cu excepția unei cauze juste.
• Judecata în viața lumească se face în funcție de ceea ce este manifest și evident, în vreme ce în Viața de Apoi vor fi judecate intențiile și scopurile urmărite.