'Omar ibn al-Khattab (Allah să fie mulțumit de el) ne înștiințează că Gavriil (Pacea fie asupra sa) s-a arătat în fața Companionilor (Allah să fie mulțumit de ei) sub înfățișarea unui străin, purtând haine foarte albe și având părul foarte închis la culoare; iar semnele drumeției - precum oboseala, praful, părul neîngrijit și hainele murdare - nu erau vizibile și niciunul dintre cei prezenți nu îl cunoștea. Aceasta se întâmpla în timp ce ei stăteau împreună cu Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). El s-a așezat în fața Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) asemenea unui învățăcel și l-a întrebat despre Islam. Profetul i-a răspuns indicând stâlpii Islamului, și anume, acceptarea celor două mărturisiri de credință, împlinirea celor cinci Rugăciuni zilnice, oferirea Zakatului acelora care sunt îndreptățiți să îl primească, Postul în luna Ramadan și îndeplinirea Hajjului (Pelerinajul obligatoriu) pentru cei care sunt în măsură să o facă.
Cel care întrebase a spus: „Ai spus adevărul!" Companionii au fost uimiți că el a pus întrebarea, ceea ce, aparent, indica faptul că nu știa răspunsul, iar mai apoi afirma că răspunsul era corect.
Apoi, el l-a întrebat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) despre credință, iar acesta i-a răspuns enumerând cei șase stâlpi ai acesteia, și anume: credința în existența lui Allah Preaînaltul și a Atributelor Sale, atribuirea numai Lui a acțiunilor Sale specifice, precum creația, și consacrarea numai pentru El a actelor de adorare; credința în Îngerii pe care Allah i-a creat din lumină, ca supuși nobili, care nu arată nesupunere față de Allah Preaînaltul și întotdeauna împlinesc poruncile Sale; credința în Cărțile Sfinte revelate de Allah Preaînaltul mesagerilor Săi, precum Coranul, Tora și Evanghelia; credința în Mesagerii care au transmis religia lui Allah, precum Noe, Avraam, Moise, Iisus, precum și alții dintre profeți și mesageri, până la ultimul dintre ei Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lor); credința în Ziua de Apoi, incluzând credința în viața de după moarte - mormântul și barzakh (perioada de tranziție din momentul morții și până în Ziua Învierii), precum și în faptul că fiecare ființă umană va fi înviată după moarte și va trece prin Judecată, sfârșind apoi, fie în Paradis, fie în focul Iadului; și credința că Allah a predestinat toate lucrurile conform Științei, Înțelepciunii, modului în care au fost scrise și Voinței Sale care a precedat totul și că nimic nu se întâmplă decât conform predestinării și creației Sale. Apoi, l-a întrebat despre ihsan (bunătate și excelență), iar Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a răspuns că ihsan-ul înseamnă să Îl adori pe Allah ca și cum L-ai vedea, iar dacă omul nu poate atinge acest nivel, atunci ar trebui să Îl adore pe Allah Preaînaltul fiind permanent conștient de faptul că El îl privește. Primul nivel este cel al vederii, priceperii și înțelegerii Atributelor și Acțiunilor lui Allah și acesta are un rang mai înalt, iar al doilea nivel este cel al conștientizării supravegherii tale de către Allah.
Apoi, l-a întrebat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) despre timpul Ceasului de Apoi, iar el a clarificat faptul că acesta este unul dintre lucrurile a căror cunoaștere Allah a păstrat-o doar pentru Sine; astfel încât niciuna dintre creațiile Sale nu are cunoștință despre el, nici cel care a fost întrebat și nici cel care a întrebat.
Apoi, l-a întrebat despre semnele Ceasului de Apoi, iar el a făcut cunoscut că printre semnele acestuia se află creșterea numărului de femei înrobite și al copiilor acestora sau ceea ce ar însemna răspândirea ingratitudinii și a relei comportări a copiilor față de mamele lor, pe care le tratează ca pe niște sclave; precum și că păstorii și oamenii săraci vor ajunge să ducă o viață opulentă în vremurile de pe urmă, mândrindu-se și întrecându-se în construirea și decorarea caselor lor impunătoare.
Apoi, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a înștiințat că cel care întreba era Gavriil, care venise să îi învețe pe Companioni această dreaptă religie.
